PCRM se va scinda după alegeri ?

luni, 19 octombrie 2009

ADEPT caută tineri lideri politici

ADEPT anunţă un concurs de selectare a audienţilor pentru ediţia 2009/2010 a "Şcolii Tînărului Lider Politic". Şcoala se adresează tinerilor membri de partid şi/ sau studenţilor la ştiinţe sociale care au capacităţi de lider şi doresc să activeze în sfera politicului. Sînt eligibili tineri cu vîrstele cuprinse între 18–25 de ani. Pentru participare la concurs, candidaţii trebuie să prezinte următoarele acte:
Scrisoare de delegare din partea preşedintelui partidului (pentru membrii de partid);
Formularul de participare;
Un eseu de maximum 500 de cuvinte pe una din temele de mai jos: 
Consensul politic ca instrument democratic.
Liderul politic în contextul crizei politice din Republica Moldova.
Cum pot partidele politice să stimuleze cultura politică a societăţii?

Actele vor fi prezentate prin e-mail, poştă, fax sau personal la sediul ADEPT pînă pe data de 29 octombrie 2009, ora 18:00. Lista persoanelor admise şi programul prealabil al "Şcolii Tînărului Lider Politic" vor fi plasate pe pagina web a ADEPT (www.e-democracy.md).

Persoana de contact: Nadejda Afanasieva, tel/fax: 21-29-92, e-mail: nadejda@e-democracy.md

Mai multe informaţii despre acest proiect găsiţi aici.

Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!

Dacă pentru PCRM contează părerea Rusiei, deputaţii comunişti ar trebui să voteze pentru Marian Lupu, afirmă directorul Centrului Carnegie din Moscova

Întrevederea Preşedintelui Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev cu liderul Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu, candidat pentru funcţia de preşedinte al R. Moldova, înseamnă că Moscova mizează pe acest politician echilibrat şi pragmatic. În felul acesta a comentat recenta întâlnire a celor doi politicieni Dmitri Trenin, directorul Centrului Carnegie din Rusia. În cadrul seminarului "Dialoguri transnistrene" (organizat de Asociaţia pentru Politică Externă), desfăşurat la finele săptămânii trecute pe malul Nistrului (controlat de autorităţile moldoveneşti), Trenin a subliniat că dacă pentru PCRM contează poziţia Rusiei în ce priveşte perspectiva de dezvoltare a R. Moldova, atunci deputaţii comunişti ar urma să voteze pentru M. Lupu la funcţia de şef al statului. 

     În opinia analistului rus, Moscova vede în persoana lui M. Lupu "un politician echilibrat, pragmatic şi de perspectivă". El a mai afirmat că Rusia aşteaptă ca R. Moldova să devină un stat previzibil şi ca să informeze Moscova despre paşii de politică externă. De asemenea, Rusia nu-şi doreşte ca R. Moldova să vorbească despre aderarea la NATO, despre unirea cu România, despre "două state, aceiaşi naţiune". Deşi Moscova nu este încântată de integrarea europeană a R. Moldova, totuşi Rusia nu va pune piedici acestui proces, consideră Trenin. 

La circa o săptămână de la întrevederea Medvedev-Lupu, unul dintre deputaţii comunişti, cu pondere în fracţiune dar care nu este membru de partid, Vladimir Ţurcan, a adresat o scrisoare (aproape că deschisă) liderului PCRM, Vladimir Voronin prin care a expus "poziţia proprie, dar care este împărtăşită de un grup de deputaţi comunişti" privind necesitatea participării la alegerea şefului statului, pentru a evita alegerile parlamentare anticipate. E coincidenţă ? Cu siguranţă, pentru mulţi comunişti, inclusiv deputaţi PCRM, poziţia Rusiei este foarte importantă. Totuşi, eşecul (planificat al) alegerilor din 23 octombrie vorbeşte despre faptul că deocamdată poziţia dominantă în PCRM este de a nu vota candidatura lui M. Lupu. Timp mai este. 

Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!

miercuri, 7 octombrie 2009

Ne aşteaptă Europa? ...cu gafe copilăreşti

Corneliu Rusnac, moderator IMEDIA: Bună ziua, dragi ascultători, sunt Corneliu Rusnac şi ca de obicei, la această oră, vă invit la o emisiune de discuţii pe teme de politică externă, realizată cu suportul „Asociaţiei de Politică Externă” şi finanţată de Fundaţia „Friedrich Ebert”.  

Astăzi vom discuta despre vizita Premierului Vlad Filat şi a Ministrului de Externe Iurie Leancă la Bruxelles precum şi despre participarea delegaţiei moldoveneşti la sesiunea de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. I-am invitat în studio pe domnii Eugen Revenco de la Asociaţia pentru Politică Externă şi pe Oleg Cristal de la Asociaţia pentru Democraţie Participativă. Bună ziua! 

Primul lucru care as dori să vă întreb este ce semnal, ce mesaj comportă vizita lui Vlad Filat şi a lui Iurie Leancă la Bruxelles? Dl. Revenco? 
Vizita Premierului Vlad Filat şi a Ministrului de Externe Iurie Leancă la Bruxelles
 

Eugen REVENCO, Asociaţia pentru Politică Externă: Vizita la Bruxelles a Primului Ministru şi a Ministrului de Externe este prima lor vizită în exterior. Despre această vizită se ştia până la inaugurarea Primului Ministru, adică până la aprobarea Guvernului şi programului de guvernare. Deci, era o vizită aşteptată la Bruxelles şi dorită la Chişinău. Este o vizită care defineşte orientarea politicii externe, este vorba despre sprijinul pe care îl aşteaptă Chişinăul din partea UE. Pe de altă parte este şi un mesaj de activitate prioritară în vederea implementării reformelor împreună cu UE. În cadrul acestei vizite Premierul şi Ministrul de Externe au avut prilejul să prezinte programul de guvernare, starea lucrurilor din ţară şi să încerce să traseze căi de cooperare pe viitor. Deci noi nu trebuie să privim această vizită ca o vizită oficială care trebuia să se încununeze cu nişte rezultate foarte concrete, foarte exacte deoarece pentru a avea nişte rezultate concrete, deja convenite negocierile trebuiau să fie duse de multă vreme şi administraţiile să fi convenit. Trebuie să înţelegem ca o vizită semnal, deschidere şi dorinţă de cooperare. Şi prioritate pentru cooperarea vestică versus cooperare estică. Au încercat să dea şi explicaţii, pe unde mai reuşite, pe unde mai puţin reuşite, despre viziunile de cooperare şi cu estul, cu Federaţia Rusă în mod particular şi precizările le vom vedea la Chişinău în săptămâna care vine. 

Corneliu RUSNAC: Dl. Cristal? 

Oleg Cristal, Asociaţia pentru Democraţie Participativă: Odată cu inaugurarea în funcţie a unor persoane cum este Şeful Statului, Primul Ministru şi Ministrul de Externe orice ţară merge paralel cu o întrebare care vine din partea mediului jurnalistic: unde veţi avea prima vizită? Explicaţia este simpla pentru că de regulă prima vizită a unor astfel de persoane este un semnal ce priveşte vectorul politic al ţării respective. Prin urmare, noul guvern de la Chişinău a stabilit clar vectorul de deplasare spre UE. Acest lucru este menţionat în programul de guvernare al Alianţei pentru Integrare Europeană. Eu zic că această vizită la Bruxelles, la doar câteva zile de la investirea noului guvern este una simbolică şi inedită în istoria R. Moldova.  

Curios lucru că organizarea acestei vizite a fost făcută înainte de intrarea în funcţie a noului guvern, ceia ce comportă un interes sporit faţă de noua conducere de la Chişinău, inclusiv la Bruxelles. Europenii aşteptau de mult timp o schimbare la Chişinău şi repet această vizită simbolică este nu atât o tatonare de poziţii pentru că poziţiile deja sunt cunoscute şi acum au fost fundamentate ci un semnal de sprijin a UE faţă de noua conducere din R. Moldova. Susţinere nu doar prin faptul că au fost invitaţi aceşti doi oficiali în inima Europei la câteva zile de la intrarea în funcţii dar şi prin promisiunea că UE este gata ca în viitorul cel mai apropiat să înceapă negocierile privind noul acord juridic cu R. Moldova. Este gata să ne acorde credite suplimentare, granturi, sau bani sub formă de granturi pentru a depăşi situaţia complicată creată în urma crizei economice. Este gata să discute despre liberalizarea regimului de vize până la dispariţia vizelor pentru cetăţenii moldoveni care vor călători în UE într-o perspectivă medie sau îndelungată.  

Întâlnirile în Parlamentul European a dat posibilitate ca cei doi oficiali de la Chişinău să transmită mesajul lor faţă de euro-deputaţii care reprezintă mai multe ţări europene. Prin urmare, este o tribună foarte importantă ca Moldova să aducă la cunoştinţă în sânul lumii europene viziunea sa de viitor, planurile şi poziţia cu care a venit la început de guvernare. 

Eugen REVENCO: De ce este încă importantă această vizită la Bruxelles? Guvernul a depistat o gaură mare în bugetul naţional. Este important şi probabil Prim-ministrul şi Ministrul de Externe sperau să obţină o asistenţă consistentă financiară din partea UE. Aici într-adevăr au obţinut o asistentă, vreo 37 de milioane, dacă nu greşesc, care este mai puţin decât sau aşteptat dar ei au reuşit, şi aici este marele merit, de ce au mers în primul rând spre vest şi nu spre est. Unul din argumente este că Chişinău aşteaptă demararea negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional. UE este puternic reprezentat în bordul directorilor Fondului Monetar Internaţional şi ştim că acesta avea condiţii foarte dure pentru Guvern. Deci, sarcina acestei delegaţii era să pregătească terenul pentru sosirea negociatorilor FMI şi de ai avea ca aliaţi. Sunt deja semnale că UE ne va susţine în înmuierea condiţiilor de creditare ale FMI. Evident că nu va fi relaxare totală dar avem deja câţiva aliaţi în bordul directorilor care vor lua decizii referitor la creditarea R. Moldova. Din această perspectivă dacă privim am câştigat mult. Am câştigat o susţinere de care am avut nevoie.  

  2, este important că şi UE avea un interes , nu numai să cunoască autorităţile, dar şi să transmită semnale noi, explicaţii sau precizări cum are loc cooperarea durabilă cu UE. UE nu construieşte relaţii în baza unor percepţiei superficiale, este nevoie de o relaţie durabilă, consistentă să fie construită prin reforme şi prin angajamente exacte. Dacă ne amintim, preşedintele Voronin cînd a mers la Moscova, la Kremlin a primit un cec în aparenţă de vreo 500 milioane , cel puţin i s-a arătat un cec la Kremlin. Atunci un lucru devine foarte clar pentru toată lumea şi cum funcţionează instituţiile europene. În UE nu există Kremlin, în UE nu sunt cecuri de astea, este o cooperare care se bazează pe anumite principii, acum am reuşit să avem o susţinere din partea UE în negocierile cu FMI s-a arătat cum va lucra în continuare FMI, s-au punctat fiecare poziţiile de start. În cazul RM, se regăsesc în programul de guvernare şi UE si-a precizat poziţiile în public şi în cadrul întîlnirilor care au avut loc. Nu vreau să dramatizez faptul că nu a fost întîlnirea cu Preşedintele Comisiei Europene Barosso şi cu Secretarul General Solana, este un concurs de circumstanţe, nu este prima dată cînd Iranul trece calea RM şi strică agendele, nu este un lucru grav, este importantă deschiderea şi predispunerea care a existat şi, important că felicitările au venit neîntîrziat, iar în cazul lui Barosso au venit încă pînă la inaugurarea noului Guvern. Deci astea sunt semnale suficiente. 
Perspectiva europeană a Republicii Moldova
 

Corneliu RUSNAC: Totuşi, este oare gata UE să ofere acum RM o perspectivă europeană clară, dl. Cristal? 

Oleg Cristal: Eu cred că deocamdată nu există o astfel de disponibilitate din parte UE şi RM nici nu ar trebui să insiste la acest moment asupra acestui fapt. Pentru că în prezent, sarcina noastră este ca să începem negocierile privind Acordul de Asociere, un Acord de Asociere diferit de cel al Balcanilor de Vest şi diferenţa constă, mai întîi de toate în faptul că lipseşte, cel puţin conceptual, la acest moment, lipseşte oferirea unei posibilităţi de aderare la UE. Negocierile vor dura, optimişti sunt cei din guvernul Filat care stabilesc că în 2010 vom semna deja acest Acord, zic este un obiectiv foarte optimist şi nu ar trebui să ne grăbim, din mai multe considerente nu trebuie să ne grăbim, inclusiv din motivul că trebuie să obţinem un document cu o substanţă foarte importantă, inclusiv cu elementul de perspectivă de aderare la UE. Timp de un an sau doi se pot schimba multe lucruri atît în RM cît şi în cadrul UE. Ce poate să se schimbe în ţara noastră? De 5 ani sau aproape 5 ani de implementare a Planului de Acţiuni RM- UE, Comisia Europeană a testat un şir de domenii problematice, pomenite în 3rapoarte de progres referitor la îndeplinirea acestui plan de Acţiuni. 

Noul Guvern şi-a stabilit obiective, subliniind anume aceste domenii problematice care au nevoie de reformare, în cazul în care Guvernului îi reuşeşte să depăşească deficienţele şi cozile din Planul de Acţiuni RM-UE în aproximativ jumătate de an aceasta ar servi un argument foarte serios ca UE să devină mult mai deschisă faţă de RM. Pe de altă parte, în cadrul UE pot surveni anumite schimbări, mai întîi de toate este vorba de aprobarea aşteptată a Tratatului de la Lisabona prin referendumul din Irlanda şi intrarea în practică a acestui document, ceea ce ar presupune o reformă instituţională a UE, inclusiv cu posibilitatea de a se extinde mai mult decît în Balcanii de Vest. În plus depăşirea crizei economice de către ţările din UE ar putea să aibă un efect pozitiv asupra aşa-numitului fenomen al obosirii extinderii. Ştim că atunci cînd economia creşte după o criză şocantă apar mai multe motive de optimism, prin urmare, optimismul din societate se poate transfera şi asupra elitei politice din aceste ţări care pot fi ca urmare mult mai deschise faţă de statele din Estul Europei. RM acum are şansa ca să ajungă Ucraina din urmă în calea spre UE şi chiar s-o devanseze, pentru că spuneam, nu e nevoie de foarte multe investiţii pentru a face reforme în domeniile problematice. Şi în cazul în care devenim locomotivă în această zonă, putem să obţinem în aproximativ un sau doi un Acord de Asociere cu perspectivă de aderare la UE . Trebuie să fim optimişti şi există motive ca să fim aşa. 

Eugen REVENCO: Dacă vorbim despre perspectiva de aderare, este importantă, ea are 2 faţete. În primul rînd, este ca un obiectiv al guvernării, este important guvernarea să aibă obiectiv, este bine ca el să fie realist, tangibil, realizabil. În circumstanţele care suntem noi astăzi, cu incertitudinea Tratatului de la Lisabona, este greu să vorbim despre o, şi, în general, situaţia din zonă, este greu să vorbim despre o disponibilitate, o deschidere a UE către RM ca să-i acorde această perspectivă de aderare. Dar nu este doar RM o problemă, eu doar subscriu cele spuse de Oleg Cristal, că este nevoie de a face reforme interne, indubitabil, nici nu mai trebuie să discutăm atîta despre necesitatea acestor reforme. Noi am văzut, sectorul de securitate a fost o disfuncţie totală în luna aprilie, nu mai avem nevoie de probe, drepturile omului sunt chiar violate sistematic si avem deja şi raportul din Guvern care a aprobat, nu mai este nevoie să căutăm, disfuncţii în economie, monopolizare, necesitatea creării şi criza regională ne-a arătat că este nevoie de o reorientare şi a deschiderii ţării din nou. 

Astea sunt lucruri clare care trebuie făcute. Nu văd mari dificultăţi în a face reforme politice şi nu numai în a adopta legi, este nevoie şi Parlamentul astăzi să înceapă a lucra, a comunica în exterior, să comunice între ei, să lase fobiile parlamentare, să înceapă a comunica între formaţiunile politice din Alianţă cu partidul care se află în opoziţie, să meargă discuţii, fără frică, şi, mult mai important, să comunice în exterior mai intens cu societatea, să se explice, să fie mai multă transparenţă şi mai multă răspundere din partea politicienilor atunci cînd transmit semnale în societate, atunci cînd desemnează persoane responsabile pentru anumite poziţii, atunci cînd încearcă să adopte nişte decizii, respectînd acele principii şi valori pentru care au luptat pînă înainte de a veni la putere. Asta este prima faţetă, dar, şi aceste lucruri sunt realizabile. Dar mai este o a 2-a parte a acestei perspective europene. Aceasta nu angajează doar RM mai adînc într-un proces european.  

Perspectiva europeană angajează şi UE şi aici este răspunderea mare din partea UE în momentul în care se angajează şi acordă această perspectivă, deci şi UE intră în acest joc. Este un joc în doi, un dans în doi unde fiecare îşi are rolul său, dar pereche nu dansează bine dacă unul din ei face greşeli şi iarăşi, pereche dansează bine dacă ambii se susţin şi merg înainte. Deci, UE trebuie să-şi evalueze necesităţile, posibilităţile şi angajamentul său în regiune. Dar aici, eu aş spune că RM este cea care poate cel mai uşor să valorifice micile opţiuni care încă mai sunt deschise pentru a primi această perspectivă europeană şi pentru a angaja mai plenar, pentru a angaja în această perspectivă europeană, UE în primul rînd. Noi, să spunem, susţinere în societate avem, această susţinere nu este in UE. Este important ca să-i determinăm pe europeni că ei să ne vrea pe noi încă mai tare decît noi îi vrem pe ei. Cum să facem acest lucru? Probabil să intensificăm cît mai mult colaborarea în regiunile frontaliere, să fim model. Există posibilităţi de cooperare, există diferite proiecte care trebuie să le accesăm. Fiecare dintre noi trebuie să acceseze proiecte, să fie activ şi să-şi facă o părticică mică de Europă la el acasă, implicînd cît mai mult parteneri din Europa, din România, din Bulgaria, din Ungaria, din Polonia, din Lituania, cît mai mulţi. 
Anularea regimului de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova
 

Corneliu RUSNAC: Ca să revenim puţin la problemă vizelor, după recenta vizită la Bruxelles, s-a declarat că există posibilitatea ca intr-o perspectivă previzibilă UE să anuleze vizele pentru cetăţenii moldoveni, cînd credeţi că s-ar putea produce acest lucru şi ce-ar trebui să întreprindă Chişinăul în acest scop, concret? Pas cu pas, dl. Cristal? 

Oleg CRISTAL: Actualul Guvern are 2 obiective, cel puţin eu am sesizat 2 obiective referitor la regimul de vize cu UE. Primul este ca pînă în 2012 să fie semnat acordul privind lichidarea regimului de vize şi al doilea obiectiv, vociferat de Primul Ministru este că în 2012 să obţinem deja călătoria liberă, ceea ce sunt lucruri diferite. Eu cred că primul obiectiv este mai realizabil, deşi foarte, foarte optimist. Atunci cînd Comisia Europeană a lansat Parteneriatul Estic a vorbit pentru prima dată că statele din Estul Europei, inclusiv Moldova ,care fac parte din acest aranjament regional de cooperare vor putea să obţină o liberalizare a regimului de vize, pînă la lichidarea acestuia, într-o perspectivă îndepărtată. Perspectiva îndepărtată, în termeni europeni, ar însemna mai mult de 5-6 ani. Deci, dacă Parteneriatul Estic a fost lansat cel puţin comunicarea Comisiei Europene în decembrie 2008, plusăm 5-6 ani, iese 2013-2014 cel puţin acest termen. Revenind la ideea că în 2012 se poate de obţinut semnarea acestui Acord cu condiţia că el va intra în vigoare să zicem în 2013 cel mai degrabă, sau chiar 2014-2015, Guvernul RM trebuie să rezolve cîteva probleme.  

Mai întîi de toate este condiţionată de reformele interne pe domeniile problematice, unu la mînă. Doi, e nevoie de securizat frontiera de Est a RM şi aici o problemă destul de gravă pentru că există un segment de frontieră moldo-ucraineană, segmentul transnistrian care este în afara controlului RM şi aici ar trebui să se găsească mecanisme în comun cu Ucraina şi UE poate prin intermediul misiunii europene de asistenţă la frontieră ca să stabilească un control strict al frontierei sau al graniţei administrative a RM cu regiunea transnistreană. În cazul în care se reuşeşte acest lucru, avem un argument destul de serios ca să obţinem posibilitatea semnării unui Acord de acest fel şi, spre deosebire de Ucraina care şi-a stabilit încă anul trecut obiectivul semnării Acordului pînă în 2012, Moldova chiar dacă a întîrziat cu începerea negocierilor cu mai bine de un an are atuul de a participa în Programul de Mobilitate al UE, care presupune acţiuni de migraţie, aceasta spre deosebire de Ucraina. Şi, dacă folosim toate argumentele pe care le avem la dispoziţie, demonstrînd că putem să respectăm toate condiţiile necesare solicitate de UE, inclusiv respectarea Acordului de readmisie, semnat acum aproape 2 ani cu UE, atunci 2012 este obiectiv îndrăzneţ, dar real de obţinere a Acordului respectiv. 

Eugen REVENCO: Într-adevăr, nu este o perspectivă imediată obţinerea acestui regim de călătorii fără vize. RM cu siguranţă are nevoie să lămurească problemele sale legate de frontieră, controlul frontierelor în primul rînd. Doi, avem avantajul demarării deja Parteneriatului de Mobilitate şi aceste parteneriate trebuiesc extinse şi ele vor folosi ca argumente. Trei, RM trebuie să facă uz şi să beneficieze plenar de Acordul privind micul trafic de frontieră şi implementarea calitativă a acestui Acord ţine nu numai de autorităţi dar ţine, în primul rînd, de cetăţenii RM care vor încălca sau nu vor încălca regimul care va fi creat. Vor respecta această limită de 30 km sau de 50, sau vor face abuz de documentele de intrare în România. Astea sunt elemente determinante.  

Următorul element ar fi într-adevăr Acordul privind readmisia şi nu numai cu ţările UE dar şi cu cele care intră în zona Schengen dar nu sunt membre, mă refer la Elveţia, inclusiv piticul Lichtenstein. Şi un lucru foarte important şi care nu poate fi negat şi care este argument esenţial sunt nu atît poate paşapoarte europene, româneşti, bulgare, germane pe care le deţin cetăţenii RM, dar legătura durabilă pe care va reuşi să o stabilească RM cu economiile, culturile din Europa, adică gradul în care este legată economia RM de economia ţărilor UE este un argument extrem de important şi cu cît mai strînşi vom fi, prin diferite forme, nu doar prin exportul de materii prime, exportul de materii prime nu este o legătură durabilă de a crea întreprinderi străine în RM şi moldoveneşti în străinătate. Pentru a promova producţia moldovenească, deci Moldova acum are nevoie nu să-şi protejeze producătorul dar să-l promoveze în exterior şi iată investiţii pentru deschiderea pieţelor este nevoie, şi cu cît mai mult Moldova va fi prezentă pe aceste pieţe cu atît mai mari sunt şansele de a avea această călătorie mai simplificată. Şi un element extrem de important este legăturile culturale pe care le are RM. În fond, ţara noastră este comparativ cu altele este avantajată, dar este avantajată prin legătura cu România pe care poate, împreună cu România s-o restabilească şi să creeze o relaţie model. Dar, o relaţie durabilă cu o singură ţară nu este suficientă. Desigur este un avantaj comparativ în legătura pe care o are RM cu România istorică şi culturală, şi lingvistică, dar nu este suficient. Acest elemente pe care l-am numit sunt minim necesare. 
Participarea delegaţiei moldoveneşti la sesiunea de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 
 

Corneliu Rusnac: Tot în această săptămînă a avut loc sesiunea de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Participarea delegaţiei moldoveneşti la această sesiune a fost marcată de scandal. Parlamentul nu a reuşit să voteze componenţa unei delegaţii permanente şi a trimis la Strasbourg o delegaţie provizorie formată din 6 membri în loc de 5, cîte locuri deţine RM la APCE. Acest lucru s-a întîmplat din cauză că PCRM a insistat să aibă 2 locuri în delegaţie ca cel mai mare grup parlamentar. Cu toate acestea, pînă la urmă comuniştii au contestat legalitatea delegaţiei moldoveneşti şi am vrut să vă întreb ce consecinţe au avut sau ar putea avea acest incident de la Adunarea Parlamentară a CoE, dl. Revenco? 

Eugen REVENCO: Să le luăm de la un capăt. Însăşi faptul că RM şi-a desemnat cam tîrzior această delegaţie, nu este un plus pentru această guvernare, pentru această Alianţă. Acest lucru trebuia soluţionat în termeni utili şi nu în ultimul moment, primul lucru. Doi, este clar că delegaţia RM are 5 locuri în Adunarea Parlamentară din 1995. De aceea Parlamentul trebuia să decidă asupra 5 membri ai delegaţiei. Ceilalţi trebuiau să fie desemnaţi ca supleanţi, acest lucru nu s-a făcut, iarăşi o greşeală procedurală care nu face cinste acestui Parlament în întregime şi inclusiv Alianţei pentru Integrare Europeană. Lucruri destul de simple care trebuiau să fie evitate. Dar, Adunarea Parlamentară, din cîte ştiţi, a admis delegaţia moldovenească să participe. Este o anumită marjă de discreţie, a fost notificată delegaţia, unul dintre membri fiind supleant, deci a fost o notificare la limită să spunem aşa.  

După cîte am văzut, forma care s-a notificat delegaţia, unul din membrii Alianţei fiind notificat ca supleant, deci acest lucru trebuia să fie reflectat şi în hotărîrea Parlamentului. De ce a fost comisă această gafă?  

Eu aş releva cîteva momente: Unul din aceste elemente este, cît de mult nu s-au bătut comuniştii pentru participare, nici unul din ei nu au mers la APCE, nici Voronin, nici Ţurcan, ceea ce vorbeşte despre un interes superficial a PC de a participa la această sesiune şi a lipsit de conţinut însăşi problema pe care au ridicat-o ei în faţa Adunării Parlamentare. Situaţia ar fi putut fi diferită dacă veneau cei 2 delegaţi - Voronin sau /si Ţurcan. Dar se pare că pentru ei nu era interesantă participarea sau era ruşinoasă pentru ei participarea, nu era demnă de nivelul lor de fost preşedinte de ţară şi de parlament, dar participarea lui Grigore Petrenco nu este o participare în cadrul delegaţiei, este o deplasare din numele PC, un fel de lobbying şi nu este nicidecum participare la Adunarea APCE. Acum dacă ne referim la discuţiile care s-au iscat, nu fac bine imaginii RM. Pe de o parte Alianţa a admis ca din start să iasă un scandal, un lucru nu frumos la suprafaţă care a fost gestionat de Alianţă în aşa fel încît a ieşit la suprafaţă un lucru neplăcut şi acest lucru a fost arătat în Europa şi a dovedit o ineficienţă în comunicare, din păcate, şi, pe de altă parte vedem PC la rîndul său care are un comportament instabil şi contradictoriu. Anume PC cît a fost la guvernare blama şi condamna orice ieşire în exterior, soluţionarea problemelor în exterior şi le cataloga ca acţiuni nepatriotice şi de defăimare a ţării şi cînd colo însăşi PC scoate probleme şi refuză să soluţioneze probleme în interior preferînd să le scoată în exterior. Este o contradicţie în comportamentul PC , este probabil o derută în rîndurile lor şi o confuzie în strategii şi tactici, s-au pierdut în ele probabil, dar cu siguranţă nu le face faţă. Şi un alt lucru care nu face faţă PC este că ei au fost cei care au afirmat de-a lungul anilor că respectă şi au creat un cadru suficient pentru respectarea drepturilor opoziţiei. Ori acum ei sunt acea opoziţie pentru care ar fi creat ultimii 8 ani de zile un cadru juridic suficient sau confortabil şi acum nu se simt confortabil în acest cadru juridic şi politic, climat pe care l-au creat ei pentru confortul lor. Deci, s-au 8 ani de zile n-a fost acest cadru, sau acest cadru a fost dar nu a fost atît de confortabil cu adevărat pentru opoziţie. 

Oleg CRISTAL: Este într-adevăr regretabil păşirea cu stîngul a actualului Parlament la APCE şi o gafă copilărească, pentru că aş cum spunea dl. Revenco, este expres scris numărul de membri ai delegaţiei pentru fiecare ţară şi nu ţara îşi îndeplineşte moftul pentru a stabili care cum doreşte numărul de membri delegaţi. Prin urmare cei din Parlamentul de la Chişinău au fost puşi în situaţia în care s-au simţit nevoiţi să redacteze hotărîrea şi s-o redacteze de aşa manieră ca să nu treacă prin şedinţa plenară şi să fie aprobată. Nu face bine imaginii RM şi în special majorităţii parlamentare. Cît priveşte lipsa de la această şedinţă a celor 2 membri ai delegaţiei din parte PCRM, eu cred că explicaţia este un pic alta şi rezidă din chestiunile care urmau să fie discutate la sesiunea referitoare la RM. Ori vineri APCE a adoptat o rezoluţie referitoare la funcţionarea instituţiilor democratice în RM, una destul de critică, şi criticile se îndreaptă anume spre cei care au fost la conducere şi acum sunt în opoziţie. Prin urmare, Vladimir Voronin dacă mergea la Strasbourg urma să dea explicaţii celor întîmplate şi criticate de către deputaţii din Adunarea Parlamentară şi nu te simţi tocmai confortabil în această postură. Ei au făcut destul de abil ca să se treacă cu vederea acest lucru şi au creat o problemă, de fapt au speculat problema creată de majoritatea parlamentară impunînd chestiunea nevalidării delegaţiei moldoveneşti ca cea mai importantă. De altfel, participarea delegaţiei moldoveneşti la această sesiune a APCE a mai scos la nivel o problemă care era anticipată de anumite persoane la Chişinău. Vineri a avut loc la Chişinău şedinţa parlamentului în care s-au discutat lucruri ce urmau să fie votate şi aprobate cu votul majorităţii, de cel puţin 52 voturi. Ori AIE are doar 53 de mandate dintre care 3 sau 4 dintre ei au fost plecaţi la Strasbourg şi în aceeaşi zi vineri, paradoxal, dar la APCE s-a discutat şi s-a aprobat o rezoluţie referitoare la RM şi delegaţia moldovenească a fost lipsă, ceea ce ridică semne de întrebare. 

Eugen REVENCO: Eu vreau să revin la speculaţiile referitoare la mandatul delegaţiei moldoveneşti care în sine nu este, nu constituie o problemă majoră, doar că o serie de probleme minore pot conduce la constatarea unor deficienţe mai mari. RM este o ţară mică şi RM prin deciziile sale, Parlamentul prin deciziile sale sau Guvernul prin spusele sale, prin acţiuni, prin iniţiative transmite anumite mesaje şi este mult mai greu după aceea, odată acest mesaj transmis, vrînd sau nevrînd capitalele mari le înghit aşa cum sunt ele şi apoi este mult mai greu după aceasta să mergi să convingi capitalele şi parlamentarii europeni care nu au un interes major în RM, că cele auzite de ei nu sunt adevărate sau sunt diferite. Deci este important a transmite mesaje corecte şi nu a căuta cum să fie corectate cele auzite. În această perspectivă este extrem de important pentru Parlamentul de la Chişinău astăzi şi pentru Guvern în continuare să evite transmiterea de mesaje greşite, toate să se stăruie, în măsura posibilităţilor, problemele care există, să le rezolve prin dialog aici în interior. Altfel perspectivele acestea europene despre care am vorbit noi la început şi optimismul pe care l-am exprimat noi în diferite forme şi mesajul care l-a adus Prim-ministrul nu va fi unul susţinut.  

Dar este extrem de important să menţionăm, de asemenea, că în afară de acest mini-scandal care a fost mai mult văzut la Chişinău decît la Strasbourg referitor la mandatul delegaţiei şi delegaţia RM, vineri recomandarea care a fost adoptată şi raportul care a fost prezentat de raportorii Adunării Parlamentare, pe lîngă faptul că indică o serie de carenţe şi deficienţe în funcţionarea instituţiilor democratice din RM constatate pînă în iulie curent, inclusiv în cadrul alegerilor parlamentare, unul din punctele acestui document adoptat constă în recomandarea căutării unui consens în interiorul ţării, în interiorul Parlamentului pentru votarea preşedintelui. Nevotarea preşedintelui în sine iarăşi, nu este un obstacol major pentru încheierea procedurii de monitorizare a RM în cadrul monitorizării obligaţiilor sale asumate la aderare, dar este unul din elementele de care se va ţine cont. Nevotarea Preşedintelui în sine nu reprezintă o instabilitate a instituţiilor. Poate fi văzută şi ca o disfuncţie procedurală, dar care se înscrie în limitele Constituţiei. Şi atunci, nu este o problemă majoră, dar poate constitui unul din elemente care pot duce la constatarea unor disfuncţii instituţionale în RM şi o disfuncţie a instituţiilor democratice, dacă vor fi mai multe semnale, la rînd cu alte chestiuni minore. 

PS Transcriere APE

Expuneţi-vă părerea despre acest material la secţiunea "comentarii"!